“A fi sau a nu fi la grădiniță”

După discuțiile din Comisiile reunite de învățământ ale celor două Camere din Parlamentul României, după intervențiile publice și reacțiile Opoziției, s-a ajuns, într-un final, la rezolvarea falsei probleme a clasei pregătitoare: “a fi sau a nu fi la grădiniță”.

Salut decizia ministrului Remus Pricopie de a păstra clasa pregătitoare în învățământul obligatoriu și înscrierea în aceasta a copiilor  cu vârsta de 6 ani.  Hotărârea este una corectă, lucidă și obiectivă, în respectul prevederilor Legii Educației Naționale în vigoare, ținând cont și de punctul de vedere al sindicatelor, dar, mai ales, de opțiunea părinților.

După ce școlile, părinții și autoritățile locale au depus eforturi mari să utileze spații care să găzduiască copiii în clasa pregătitoare, după ce, în sfârșit, părinții se declară în marea lor majoritate (85%) mulțumiți de numărul de locuri în grădinițe, după ce numărul de copii care au întrat în sistemul de învățământ a crescut considerabil (40.000 de copii în plus în școli și grădinițe în anul școlar 2012-2013), soluția Ministerului Educatiei s-a impus aproape de la sine. A fost, totusi, nevoie de voință politică și de responsabilitate, de depășirea orgoliilor și a presiunilor de tot felul venite inclusiv de la un prim-ministru dezinformat. Felul în care arată bugetul Educatiei, unul al “subzistenței”, nu ne permite să facem o restaurație ce își are originea în frustrări, fixații și  teme de campanie marca USL.

În acelasi timp, contez pe faptul că și problema degrevării de ore a directoarelor de grădinițe va beneficia de raționamentul obiectiv al domnului ministru Remus Pricopie. Deși a fost emis un Ordin de ministru în data de 6 decembrie 2012, prin care directorii grădinițelor cu program prelungit sau săptămânal, cu personalitate juridică, profesori pentru învățământul primar, sunt degrevați parțial de norma didactică, acesta nu se poate aplica fiind necesară consiliere de specialitate din partea Ministerului Educației. Îi solicităm domnului ministru să aibă în vedere și această problemă stringentă care pune în pericol siguranța copiilor din grădinițe dar și calitatea actului de predare/învățare și îi atragem atenția că, în prezent, în teritoriu, degrevarea  nu se realizează în fapt.

Legea Educației Naționale nr.1/2011 trebuie să devină tot mai funcțională. Este ceea ce așteaptă cadrele didactice de la noua conducere a Ministerului Educației. Atrag încă o dată atenția că înlocuirea prevederilor acestei Legi cu măsuri care ne reintroduc într-o veche filozofie, aruncă învățământul românesc în haos. Reamintesc Guvernului opinia Comisiei Europene care, prin vocea comisarului european pentru Educaţie, Dennis Abbott, a declarat că: „România a adoptat o reformă sistemică, ambiţioasă, la toate nivelurile educaţionale” și că „este important ca reformele să continue, întrucât învăţământul poate fi ameliorat doar prin eforturi susţinute privind politica în domeniu”. Nu mi-aș dori ca România să fie dată de exemplu, în rândul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca țara în care politicul distruge procesul de modernizare a sistemului de învățământ.

Și anul acesta, îmi susțin Universitatea

Împreună cu senatorul Gheorghe Flutur și deputatul Ioan Balan, am depus peste 360 de amendamente la Proiectul de Lege pentru Bugetul de Stat pe anul 2013. Peste 50 dintre acestea vizează învățământul sucevean, iar  astăzi le voi susține în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Pentru Universitatea „Ștefan cel Mare” am depus un număr de amendamente ce vizează reabilitarea exterioară și sitematizarea verticală în campusul universității (reamenajarea aleilor pietonale, a parcărilor precum și a spatiilor verzi – 5.000 mii lei), reabilitarea spațiilor de învățământ din corpul  A (3.000 mii lei), consolidarea tronsonului fundației de la  scara F6 a corpului E (460 mii lei). Aceste investiții presupun suplimentarea bugetului Ministerului Educației Naționale care, din păcate, și anul acesta este unul de criză (3,2 % din PIB).

Aproape jumătate din amendamentele parlamentarilor PDL de Suceava  vizează proiecte de infrastructură de care județul are mare nevoie:

–         o suma mai mare pentru finalizarea, anul acesta, a rutei ocolitoare a municipiului Suceava;

–         construcţia rutei ocolitoare a municipiului Rădăuţi;

–         modernizarea DN 29 Suceava – Botoșani;

–         construcția autostrăzii Focșani-Roman-Suceava;

–         reabilitarea Gării Ițcani;

–         construcția Sălii Polivalente;

–         finalizarea Catedralei „Nașterea Maicii Domnului”;

–         finalizarea Centrului Cultural Bucovina;

–         înființarea unui Centru de recuperare la Suceava.

Amendamentele noastre urmăresc readucerea în atenția Guvernului a importanței investițiilor pentru Bugetul de stat precum și crearea de noi locuri de muncă.

Starea DEMOCRAȚIEI în România

Legea Bugetului de Stat și a Asigurărilor Sociale este prima și cea mai importantă Lege a anului 2013, mai ales în condițiile în care prevederile ei se întind pe o perioadă de 4 ani, până în 2016.

După întârzierea rușinoasă a apariției Proiectului acestei Legi de o extremă importanță, după lipsa totală de transparență în care Guvernul USL a înțeles să lucreze la ea, după manipularea grosolană pe care Premierul Victor Ponta a făcut-o pe 10 ianuarie prezentând cifrele „stării națiunii” și interpretându-le într-o manieră jenant de populistă, a urmat graba, goana și joaca de-a dezbaterea: ca parlamentari ai Opoziției, am lucrat la amendamente pentru Legea bugetului pe „orbește” înainte de a vedea textul, ghidându-ne doar în funcție  de nevoile colegilor noștri, ale oamenilor, ale țării.

După publicarea pe site-ul Guvernului a Proiectului de lege privind Bugetul de Stat am avut un timp record, de câteva ore, pentru a ne ” ajusta” amendamentele și a le pune în concordanță cu textul Proiectului.

Împreună cu senatorul Gheorghe Flutur și deputatul Ioan Balan am reușit să depunem 366 de amendamente. Astăzi voi susține în Comisia de educație peste 50 de amendamente doar la capitolul învățământ.

Pentru dezbaterea în Plenul Reunit al Camerelor programată pe data de 5 februarie, s-au alocat 4 ore și jumătate. La Comisii, parlamentarii Puterii nu vor avea drept la cuvânt, iar Opoziția 1 minut/amendament. Atât merită comunitățile locale ai căror reprezentanți suntem în Parlamentul României!

După ce și-au asigurat imunitatea parlamentară, votând un statut al deputaților și senatorilor menit să decredibilizeze, încă o dată, pentru o lungă perioadă de timp, Parlamentul României ca instituție-simbol pentru Democrație, zilele acestea actuala Putere aplică politica „pumnului în gură” la dezbaterea „bugetului subzistenței”, departe de promisiunile de relansare și creștere economică. Un buget care devine „o simplă casierie”, un canal de colectare și distribuire a veniturilor bugetare.

Opoziția se face auzită

Acordul privind anumite aspecte ale Legii nr.1/2011 și OUG nr. 92/2012, care vizau obligativitatea ca învățătorii și educatorii să urmeze studii de licență, semnat ieri, 21 ianuarie, de Ministrul Educației, Remus Pricopie, Ministrul delegat pentru învățământul superior, Mihnea Cosmin Costoiu, și reprezentanții a trei mari federații sindicale din învățământ demonstrează că vocea Opoziției s-a făcut auzită. Deși formată doar din reprezentanți ai Partidului Democrat Liberal, Opoziția a jucat un rol foarte important în revenirile Guvernului Ponta asupra anumitor decizii sau puncte de vedere din sănătate și învățământ. La presiunea opoziției se neutralizează derapaje ale Guvernului dezbătute intens în ultima perioadă. Discuțiile pe care le-am avut cu învățători și educatori m-au determinat să fiu vehementă în declarațiile mele și categorică atunci când am semnalat aceste grave derapaje.

Aș mai menționa că astăzi, în Parlamentul României, s-a renunțat la amendamentul USL la Proiectul de lege privind Statutul deputaților și senatorilor care introducea necesitatea prezentării de probe în Parlament în caz de arestare sau percheziție a membrilor acestuia. Acest lucru este tot o consecință a presiunii Opoziției și a propunerii Parchetului General al României ca urmare a opiniei comune pe care cele două voci o împărtășesc și anume că Parlamentul nu se substituie Justiției.