Archive for Aprilie 2010

Cel mai mare numar de locuri la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava pentru anul universitar 2010/2011, nivel licență.

Aprilie 30, 2010

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava a avut în ultimii ani următoarele cifre de școlarizare la nivel de licență: pentru anul școlar 2007/2008  au fost alocate un număr de 784 locuri, pentru 2008/2009 – 878 locuri, 2009-2010 – 878 locuri. Pentru anul universitar 2010/2011 au fost solicitate si aprobate un număr de 50 de locuri cu destinație pentru specializările Ucraineană-Română/Engleză, Română-Italiană şi Română-Spaniolă din cadrul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării.

Menționăm că pentru învățământul universitar, stabilirea cifrei de școlarizare pentru nivelul studii universitare de licență a avut la bază numărul estimat al absolvenților de liceu cu diplomă de bacalaureat din promoția 2010 și din promoțiile anterioare precum și propunerile înaintate de către universități, în funcție de necesități si capacitate de funcționare.

MECTS  a făcut eforturi pentru ca toate universitățile din România să beneficieze de o cifră de școlarizare pentru anul universitar 2010/2011 cât mai apropiată de cifra de școlarizare din anul universitar precedent, respectiv 2009/2010. In urma discuțiilor pe care le-am avut si a lobby-ului făcut alaturi de conducerea Consiliului Județean Suceava, Universitatea „Ștefan cel Mare” va beneficia de 936 de locuri pentru nivelul de licență în anul universitar 2010/2011. Prin urmare, se înregistrează o creștere a numărului de locuri la nivelul studiilor de licență pe care o putem interpreta ca pe un semnal pozitiv privind aprecierea de care se bucură Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și perspectivele ei de dezvoltare.

Anunțuri

Ideal educaţional şi model de dascăl, în actuala reformă a educaţiei*

Aprilie 26, 2010

* alocuțiune rostită cu prilejul Simpozionului omagial dedicat personalitații academicianului Victor Tufescu organizat sub egida Societății de Geografie din România –Filiala Suceava, desfășurat sâmbată, 24 aprilie 2010, la Colegiul „Mihai Eminescu” Suceava

Hotărât, avem nevoie de legi, de educaţie, de modele şi repere. Este imperios necesar a ordona şi ierarhiza corect valorile, de a restitui şi de a ne restabili în sensuri şi dimensiuni perene, cu atât mai pregnant în spaţiul şcolii – obligaţia de a redesena şi redimensiona acea piramidă (scară) a valorilor, care conferă sens legic, lege şi sens, unei comunităţi. Altminteri, lipsa cruntă de modele – cum se declamă, la ceasul de faţă, în alerta, agitata societate – ar proiecta şi mai apăsat coşmarul care conduce în imperiul arbitrariului, în lumea fără puncte cardinale, spre orizonturi şi aspiraţii ceţoase, fără unităţi de măsură. Nu creşte nimic în umbra marilor stejari – rostesc un truism, dar este atât de reconfortant să-ţi găseşti un loc confortabil sub ei şi să…visezi, cu largheţe.

Avem nevoie de modele, de idealuri, cu atât mai pregnant în spaţiul şcolar, universitar. Cine atunci, dacă nu şcoala, dacă nu şi ŞCOALA, are menirea să jaloneze căi şi direcţii, trimiteri eficace spre universul de sens şi valoare, livrând perimetrului social MODELE, premise ale îmbărbătării şi optimizării.

Noua Lege a Educaţiei (proiect generos, însă…împresurat, contestat sau adulat, furtunos dezbătut încă şi-n aceste zile) stipulează, cum nu se poate mai clar, cadrul legitim adecvat întru exercitarea dreptului fundamental la învăţare pe tot parcursul vieţii. Pentru prima oară, în chip explicit, mediului preuniversitar şi celui academic i se reglementează, ferm, structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului: învăţământ preşcolar, primar, secundar şi terţiar, public, privat şi confesional. Iar şcolii româneşti, i se direcţionează, hotărât şi limpede, arealul optim dezvoltării libere şi armonioase a individualităţii, premisă sine qua non spre împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă şi inserţie socială armonioasă, pentru, în cele din urmă, dezvoltări, realizări şi împlinire personală, angajare oportună pe vastele paliere ce configurează exigenta piaţă a muncii.

În acest spirit – şi iminenta lege o enunţă răspicat -, statul garantează tuturor drepturi egale, acces nemijlocit la toate nivelurile şi formele de învăţământ, la educaţie continuă, indiferent de condiţia socială şi materială, de gen rasă, etnie, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă.

Astfel că actantul central al noii reforme, angajat cu răspundere în educarea şi formarea complexă a copiilor, a tinerilor şi adulţilor este, de departe, dascălul: pedagogul cu experienţă ori tânărul optimist, mânat de îndrăzneala fertilă în ducerea la bun sfârşit a dezvoltării multiple, complexe, în sfera deprinderilor, abilităţilor şi competenţelor pluridimensionale.

Modelul de dascăl ce emană din legea cea nouă ţinteşte, cu legitimă şi vizionară claritate, către omul care, peste ani, se va regăsi în chip fericit în „produsul” trudei sale, în bucuria învăţăcelului mărturisită, deferent, peste vreme:

Am prins gustul poveştilor de când educatoarea ne citea, cu atâta farmec, Albă ca zăpada; Îmi place să desenez şi să…visez !, pentru că aşa m-a încurajat dăscăliţa mea; Am făcut Rezistenţa materialelor cu faimosul Mangeron, de la Iaşi; Mi-am dat Licenţa cu Niky Manolescu; ori, de ce nu, iată!… Am  avut la vreme magistrul potrivit la…Geografie: Victor Tufescu! Daţi-mi voie…

Nu-l mai văzusem demult pe domnu’ Trandafir…Îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care şi-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit…

O vorbă de duh chinezească spune cam aşa: Dă-i unui om un peşte şi-i vei potoli foamea o zi. Învaţă-l să pescuiască şi va fi sătul toată viaţa.

În spatele fiecăruia dintre noi – iubiţi dascăli, se află un dascăl, iar fiecare dintre noi poartă imaginea aceluia care a încercat să îi sculpteze caracterul şi să îi influenţeze personalitatea. Impactul pe care îl are dascălul asupra învăţăcelului este profund şi adevărat. Învăţătorul, pedagogul, dascălul măria-sa, de la Comenius încoace, conştientizezaă că şcoala este un atelier al umanităţii şi, cu certitudine, un drum spre înţelepciune.

Dascălul, în viziunea noastră, are un statut atotcuprinzător. El trebuie să fie, în aceeaşi măsură, şi instructor , personaj focal, şi fascinant ori charismatic actor, şi mediator, moderator, autoritate instituţională, confesor şi protector, consilier şi terapeut, lider de opinie şi manager.

Dascălul, aşa cum se degajă din legea cea nouă, e vocaţie şi har, model şi ideal de personalitate.

A fi, astăzi, dascăl e – am spune – a nobleţei. Un pedagog precum a fost Creangă, n-ar mai fi poate la mare preţ în zilele noastre deoarece el a fost modelul de dascăl ce a născocit poveşti frumoase, pentru că a iubit oamenii. Din fericire, calităţile de bază ale dascălului adevărat au rămas aceleaşi ca şi cele ale Domnului Trandafir: muncă, răbdare, dăruire, creativitate, talent şi…multă, multă dragoste. Sunt momente când comunicare dintre magistru şi discipoli nu porneşte din creier, ci din inimă. În aceste clipe, lecţia devine artă, emoţie, negrăită bucurie.

În acest ev al popularizării ştiinţelor parapsihologice şi a tehnicilor de canalizare a energiilor pozitive, elevul / studentul (re) simte nevoi multidimensionale, antrenând pregnant praguri şi planuri afective care să-i sporească puterile, capacităţile, competenţele minţii şi inimii. El are nevoie de un maestru de la care să deprindă, să înveţe, să fure meserie. Să înveţe să trăiască, să gândească, să acţioneze pe un plan superior de existenţă. El are nevoie de oameni iniţiaţi, entuziaşti, îndrăzneţi şi…universali. Da, astăzi mai mult ca oricând, lumea are nevoie de forţe, de puteri morale şi spirituale care să o ajute să se descopere, să urce, să evolueze către mai multă iubire faţă de om.

Rabindranath Tagore, divinul poet indian, spunea că nu-l putem cunoaşte just pe om dacă nu-l iubim. O cultură nu se judecă şi nu se valorifică după suma puterii ei, ci după suma iubirii dintre oameni, se dezvoltă şi capătă expresie în legile şi aşezămintele acelei culturi. Parafrazându-l pe Tagore, putem afirma că nu îl cunoaştem cu adevărat pe elev / student dacă nu ni-l apropiem prin iubire. Unul din exemplele strălucite este Titu Maiorescu ce, se ştie, era înconjurat cu atâta entuziasm şi căldură de către învăţăceii săi. Aceştia mărturiseau că nu există bucurie mai mare pentru ei decât aceea de a deshăma caii de la trăsura magistrului pentru a se înhăma ei înşişi în locul animalelor spre a-l duce pe iubitul profesor la locuinţa sa.

La capătul unei vieţi ne întâmpină imaginea celor care ne-au format, a celor ce ne-au ajutat să răzbim  demn în viaţă, să o înţelegem mai profund, iar înţelegând-o, să ne-o facem, nouă şi altora, mai frumoasă şi mai adevărată. Printre astfel de artişti ai vieţii, care văd dincolo de orizontul palpabil şi material – iar sesiunea omagială de astăzi nu-i deloc întâmplătoare – se prenumără şi dascălii aceia frumoşi, entuziaşti, generoşi şi umani.

De ieri, de astăzi şi de totdeauna…

Comunicat de presă – 26 aprilie 2010

Aprilie 26, 2010

Săptămâna trecută, în Comisia de învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților, a avut loc dezbaterea generală a celor 5 proiecte de lege pentru educație, și anume: Propunerea legislativă „Legea educației Naționale” nr. 115/ 19.04.2010, Proiectul Legii Educației Naționale nr. 156/12.04.2010, Propunerea legislativă privind învățământul preuniversitar nr. 182/19.04.2010, Propunerea legislativă privind învățământul superior nr. 180/19.04.2010, Propunerea legislativă privind statutul personalului didactic nr. 181/19.04.2010.

La dezbatere au participat membrii Comisiei de învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților, ministrul Educației, Daniel Funeriu, alături de foștii miniștri, senatorul Ecaterina Adronescu și deputatul Cristian Adomniței, actorii sociali implicați în această reformă (sindicate, părinți, elevi, studenți, președintele Asociației Municipiilor din România, domnul Gheorghe Falcă, rectori ai unor universități de stat și particulare). Dezbaterea generală asupra acestor proiecte de lege a adus consensul părților: nevoia de a avea o nouă lege-cadru pentru sistemul educațional românesc, necesitatea dezbaterii responsabile a tuturor amendamentelor depuse pentru a se ajunge la o formă și un conținut al legii agreate de toate părțile.

Săptămână aceasta, începând cu marți dimineață, în prezența inițiatorilor celor 5 proiecte de lege pe educație, începe dezbaterea amendamentelor.

Unul dintre amendamentele la care am lucrat și pe care îl voi susține privește formularea articolului referitor la idealul educațional care include conceptele de „cetățenie activă” și „inserție socială”. De asemenea, pentru învățământul preuniversitar, voi susține amendamentele depuse pentru segmentul învățământ preșcolar care mi-au fost înaintate precum și un set de amendamente care mi-a fost prezentat în cadrul Simpozionului comemorativ „Victor Tufescu”, organizat de Societatea Națională de Geografie împreună cu Filiala acesteia de la Suceava, sâmbătă, 24 aprilie. Tot pe segmentul învățământului preuniversitar, voi propune un Bacalaureat diferențiat pe două tipuri, respectând principiul centrării legislației învățământului pe elev.

În domeniul învățământului superior, în cadrul amendamentelor propuse și pe care le voi susține, se află un amendament ce vizează depolitizarea universităților prin declararea incompatibilității între calitatea de demnitar și orice funcție de conducere într-o universitate. De altfel, în sensul acestui deziderat, m-am autosuspendat din funcția de prorector a Universitatii din Suceava, pe perioada exercitării mandatului de deputat, încă din septembrie 2009.

Dezbaterile vor urmări nealterarea, sub nici o formă, a principiului constituțional al autonomiei universitare.

Consider că dezbaterile ce vor avea loc în următoarele 2 săptămâni în Comisia de învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților, urmate de cele din Comisia de învățământ a Senatului vor pregăti forma cu care noul proiect de lege va intra în dezbaterea plenului Parlamentului.

Vă invit, Stimați Colegi Parlamentari suceveni, să sprijinim, în această perioadă de intense dezbateri în cadrul Parlamentului, finalizarea unei Legi a Educației Naționale dincolo de vremelnicia noastră.

Prof.univ.dr. Sanda-Maria ARDELEANU

Deputat PD-L

Bucovina – Tradiție, Multiculturalitate, Bioland

Aprilie 21, 2010