Archive for August 2013

Agenda mea – august 2013 –

August 30, 2013

–      concediu de odihnă: 7- 17 august 2013.

Activitate la Cabinetele Parlamentare din Centru și Ițcani:

–          audiențe în cadrul programului săptămânal, întâlniri cu cetățenii;

–          activitate în vederea reorganizării  Organizațiilor pe Secții de Votare (OSV) și a Organizației Muncipale a  PDL Suceava.

Activitate în cadrul Partidului Democrat Liberal:

–         organizare alegeri în cadrul OSV în Colegiul nr.1;

–         organizare alegeri OM PDL Suceava;

–         participare ședință BPL PDL Suceava – 22.08.2013, 29.08.2013;

–         participare ședință BPJ PDL Suceava – 23.08.2013;

–         participare ședință OMF PDL Suceava – 28.08.2013;

–         participare ședință OJF PDL Suceava – 31.08.2013.

Activitate profesională:

–                  în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava;

–                 organizare Colocviul Internațional de ştiinţe ale Limbajului “Eugeniu Coşeriu”, Universitatea „Yurii Fedkovici”, Cernăuți ( 19-22 septembrie 2013).

Prezența în mass-media:

–                  interviu intitulat “Cântăresc mereu greutatea cuvântului” realizat de Mihai Sultana Vicol – revista “Flacăra lui Adrian Păunescu”, anul XIII, nr. 34 (608), 16-22 august 2013;

–                  întervenții săptămânale în cadrul emisiunii „În direct, din Parlamentul României” la Radio As.

 

Blog Sanda-Maria Ardeleanu – “Cuvântul … dinspre și către mine …”:

Gheorghe Jernovei – o viață închinată lumii

“Flacăra lui Adrian Păunescu”, anul XIII, nr. 34 (608), 16-22 august 2013

Anunțuri

Gheorghe Jernovei – o viață închinată lumii

August 30, 2013

În mijlocul verii, în data de 13 iulie, s-a stins din viață Gheorghe Jernovei, șeful Catedrei de filologie română și clasică a Universității Naționale din Cernăuți, distins reprezentant al culturii române, promotor al valorilor noastre spirituale. Născut în data de 1 septembrie (data la care în Ucraina începe un nou an școlar), Gheorghe Jernovei pare a fi fost menit pentru profesia de dascăl. Comunicativitatea, încrederea în oameni, dar mai ales dragostea nemărginită față de tot ceea ce înseamnă creația lui Dumnezeu pe pământ sunt câteva dintre trăsăturile care au făcut ca domnia sa să fie înconjurat mereu de oameni care l-au apreciat și l-au susținut: membri ai familiei, studenți și colegi, enoriași ai bisericii al cărei pastor a fost sau, pur și simplu, oameni pe care nu îi cunostea, dar pentru care găsea mereu un cuvânt bun și un zâmbet sincer.

Absolvent al Facultății de Litere (specialitatea „Limba și literatura franceză”) a Universității din Cernăuți, Gheorghe Jernovei și-a început cariera didactică în școală, ajungând până la funcția de director. În anul 1979 a susținut doctoratul la Moscova. Din 1984 este conferențiar universitar la catedra de limbă franceză, pentru ca un an mai târziu să fie numit șef al acesteia. Începând din anul 1991 și-a desfășurat activitatea în cadrul catedrei de filologie română și clasică, în perioada 2004-2013 fiind șef al acestei catedre.

Această scurtă trecere în revistă a principalelor momente din biografia regretatului profesor oferă doar o imagine de ansamblu a ceea ce a fost o viață plină de evenimente, de momente dificile și de bucurii ale celui plecat din satul Stălinești, raionul Noua Suliță din Ucraina. De o inteligență sclipitoare, Gheorghe Jernovei a impresionat întotdeauna prin cunoștințele din diferite domenii, prin capacitatea de a înfrunta cu succes obstacolele vieții. Ceea ce îl caracteriza era o curiozitate enormă față de tot ceea ce se întâmplă în jur. De aici și spectrul larg al preocupărilor domniei sale: de la filologie română la studii de traductologie, de la sociolingvistică la istorie. Și ceea ce este mai important: în toate a pus întotdeauna enorm de mult suflet, transformând știința rigidă în adevărate lecții de viață. Dintre cursurile predate de domnia sa amintim: Introducere în filologie romanică, Gramatică comparată a limbilor romanice, Dialectologie, Istoria lingvisticii române, Limba italiană, Limba franceză. Enumerarea ar putea continua, deoarece de-a lungul timpului Gheorghe Jernovei a fost martorul a numeroase reorganizări, având capacitatea de a se adapta cu succes la toate transformările produse în jurul său. Înfruntând aceste intemperii ale vremurilor mai vechi sau mai noi, nu a ezitat să-și formeze un un sistem clar de principii morale în centrul cărora se afla corectitudinea față de cei din jur, dar și față de sine însuși.

Gheorghe Jernovei se înscrie în rândul intelectualilor de elită care au susținut în permanență interesele comunității românești, făcând cunoscute valorile culturii noastre. Consecvent în demersurile pe care le-a întreprins, nu a acordat atenție acelor persoane care, mai ales în ultimii ani, au încercat să-l discrediteze. Refuzând să intre în polemică, i-a ignorant pe cei care erau dezamăgiți de faptul că, datorită domniei sale, Catedra de Filologie Română a Universității din Cernăuți și-a păstrat statutul de centru al vieții spirituale.

Cunoscut și apreciat nu numai de către membrii comunității românești, Gheorghe Jernovei a fost unul dintre promotorii de seamă ai valorilor culturii române. Una din principalele direcții ale activității domniei sale a fost stabilirea de noi relații cu centre universitare din România și de peste hotare: Germania, Austria, Franța, Portugalia, Statele Unite ale Americii. În același timp, profesorul Jernovei a făcut tot posibilul să aducă la cunoștința lumii întregi istoria Universității din Cernăuți și a Catedrei de filologie română. Cercetările efectuate în arhive au avut ca rezultat monografia „Filologia română la Universitatea din Cernăuți – 1875 – 2005”. Această lucrare se adaugă numeroaselor studii și monografii care au fost rezultatul cercetării științifice întreprinse de Gheorghe Jernovei de-a lungul anilor.

Ultimul studiu al domniei sale este o prezentare a unui volum de poezii religioase. Descifrând tematica poemelor lui Vasile Militaru, profesorul Jernovei dă soluții de viață, atât de necesare în societatea modernă, mai ales pentru generațiile tinere. Cu multă nostalgie, domnia sa citează câteva strofe care acum ni se par profetice:

Mi-e dor de Tine, Doamne, Al tuturora Faur…

Tot sufletul meu, dorul mi-l arde ca o pară,

Gândind mereu la Raiul cu poamele de aur,

Din care-odinioară, în plâns, m-ai dat afară…

…Ajută-mi să viu, Doamne, în haină albă-foarte,

În haină ca zăpada, cu stele vii stelată…

Ajută-mi să viu iarăşi în Viaţa fără moarte…

Mi-e dor de Tine, Doamne!… Mi-e dor de Tine, Tată!

                                                        V. Militaru

Gheorghe Jernovei a înțeles că menirea dascălului nu este doar aceea de a oferi cunoștințe teoretice, ci, mai ales, de a da lecții concrete de viață, de a sădi în sufletul fiecăruia o sămânță de omenie și de corectitudine. Convins că adevărul este mai tare decât minciuna, iar dragostea – mai presus decât ura, că binele este mai tare decât răul și că viața este mai presus decât moartea, domnia sa ne-a lăsat o moștenire spirituală ce trebuie transmisă mai departe.

 

Dumnezeu să-l odihnească!

 

Lector dr. Felicia Vrânceanu

Catedra de Filologie Clasică și română,

Universitatea „Yurii Fedkovici”, Cernăuți

„Flacăra lui Adrian Păunescu”, anul XIII, nr. 34 (608), 16-22 august 2013

August 19, 2013


“Cântăresc mereu greutatea cuvântului”

– interviu cu prof. univ. dr. și parlamentar român,

doamna Sanda-Maria Ardeleanu –

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu este o ființă a cărei stare sufletească este mereu aproape de studenții săi și grija față de om. Și-a dăruit întreaga activitate apropierii omului de om și de două decenii de apropierea malurilor de Prut. Niciodată nu a putut să refuze pe cineva și mereu a dăruit din sufletul ei. Doamna Sanda-Maria Ardeleanu trăiește plenar viața activă a Parlamentului și este un seismograf sufletesc față de Școală. Aceasta este omul care, de ani buni, își duce viața între catedră și Parlamentul României.

Ca parlamentar român cum priviți situația politică și economică a României?

Întrebarea Dumneavoastră, Stimate domnule Mihai Sultana Vicol, m-ar putea face să mă gândesc la organizarea unei largi dezbateri publice, în cadrul căreia să susțin și eu o disertație argumentată pe aceste teme. Cu alte cuvinte, pentru a nu ne dezamăgi Cititorul, aș dori să menționez din start superficialitatea răspunsului meu deoarece nu voi putea, în câteva fraze, decât să rămân “la suprafața chestiunii la ordinea zilei”: situația politică și economică a României.

Mă cunoașteți și știți că sunt un om pozitiv, atât în abordarea problemelor generale cât și în evaluarea realistă a rezultatelor. De aceea, pe de o parte, văd mereu partea bună a lucrurilor, și haideți să fim concreți: revenirea, grație forței coabitării, la un climat de stabilitate democratică prin recunoașterea derapajelor grave de la democrație pe care le-am trăit în vara trecută, eforturile vizibile de redresare a României în planul imaginii (nu știu de ce a trebuit să facem din nou câțiva pași înapoi, ca să ne aflăm mereu într-un proces de “rattrappage”, de revenire la normalitate!); pe de altă parte, nu pot să nu constat distanța imensă dintre cuvânt („purtătorul de imagine”) și realitatea faptelor, deci a existenței românului. În fine, continui să mă întreb: unde sunt locurile de muncă promise de USL, cu aroganță de tipul “veți vedea ce vom face noi?!”; cum se  face că șomajul în rândul tinerilor nu dă insomnii celor care teleguvernează bine, prin explicații mincinoase și strategii găunoase și irelevante? (într-o țară ca Elveția șomajul în rândul tinerilor este aproape eradicat, mai au un 3% doar, și problema continuă să-i preocupe!!); ce se întâmplă cu educația care, din punctul de vedere al strategiei “la suprafață”, e evident că a luat-o pe „drumul de întoarcere” către anii ’90 – ’94 (schimbăm de la o zi la alta, inventăm soluții pe care le aplicăm haotic asupra sistemului de învățământ – cobai al guvernanților) ? Unde e reforma din sănătate, ce facem cu Constituția, ce dorim de la reorganizarea administrativ-teritorială, … teme majore care au fost deschise, care ne-au „prins” în dezbateri, dar asupra cărora românii și-au putut lăsa prea puțin amprenta. Pentru a sintetiza: ne aflăm într-o perioadă în care, în toate domeniile, „imaginea” a acaparat timpul guvernanților, într-o sfidare continuă a grijii față de nivelul de trai  al românilor, față de mersul economiei și fără determinarea de a continua reforma reală a statului român, modernizarea acestuia.

Ați fost ca partid la Guvernare și astăzi sunteți în Opoziție. Când credeți că a fost mai bine, în Opoziție sau la Guvernare?

Fiind lingvist, deci urmare a unei „deformații profesionale”, cântăresc mereu greutatea cuvântului, a expresiilor pe care le folosim uneori în grabă: „a fi bine în Opoziție sau la Guvernare” cred că vrea să însemne „a face politică în interesul cetățeanului, în Opoziție sau la Guvernare”. Ca parlamentar, simt, la al doilea mandat, după o perioadă lungă în care partidul din care fac parte, Partidul Democrat Liberal, s-a aflat la guvernare, că rolul meu, cel de a aduce problemele cetățenilor în atenția opiniei publice, a celor îndrituiți să le rezolve, dar și misiunea de legiferare se pot exercita mai ferm din Opoziție. De altfel, Opoziția este și perioada propice întăririi oricărui partid, a construirii unui discurs politic coerent, care să reprezinte ideologia. Expresia “ciocu mic”, aplicată celor din Opoziție, nu are acoperire în realitatea faptelor care o contrazic: ești, trebuie și poți să fii, ca parlamentar, mult mai vocal din interiorul Opoziției. Acesta ar fi răspunsul meu, dacă am înțeles bine sensul direct al întrebării Dumneavoastră.

Aveți un titlu de profesor universitar și sunteți o fină cunoascătoare a limbii franceze, deci sunteți unul dintre cei mai instruiți parlamentari români din actuala legislatură. Ce părere aveți despre cei care își fac prezența numai prin ridicare mâinii?

Îmi place legătura pe care ați stabilit-o între spațiul limbii franceze și spațiul parlamentului: ambele se identifică prin forța cu care reprezintă și apără DEMOCRAȚIA, sunt simboluri ale democrației și libertății  de exprimare. E adevărat că parlamentul (generic vorbind) ar trebui să preia de la valorile Francofoniei una dintre ele, la care eu țin enorm: TOLERANȚA. Dar nu toleranța față de corupție, nu toleranța față de neadevăr, nu toleranța față de interese obscure, nu toleranța față de ridicatul mâinii în necunoștință de cauză. Mi-aș dori un parlament în care toleranța și respectul față de celălalt să se manifeste în discurs, iar exprimarea punctului de vedere politic să nu se transforme în atac la persoană.

Sunteți o bună cunoscătoare a spațiului estic românesc. Aici avem în vedere Basarabia și Nordul Bucovinei. Cât îi mai preocupă pe guvernanți soarta românilor detrunchiați de trupul țării?

Mult prea puțin față de cât ar trebui! Și spun lucrul acesta raportându-mă la guvernare, în general și la modul în care uităm adesea de frații noștri români, oriunde s-ar afla ei. Sau, mai precis, ne reamintim de ei atunci când ne “doare” pe noi și nu atunci când îi “doare” pe ei. Grija față de Celălalt, mai ales atunci când acesta face parte din ființa noastră românească, ar trebui să se transforme în “gândul neîntrerupt”, în “neuitare permanentă”, în “dor” și “dorința de a-l avea aproape”, chiar dacă ne despart uneori mii de kilometri. Tocmai m-am întors de la Abidjan, unde am participat la cea de-a 39-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF). La Consulatul de la Abidjan ne-am întâlnit cu câțiva români, vreo 5, din cei aproximativ 30-40 câți trăiesc și muncesc în Coasta de Fildeș. Nu pot să nu vă descriu emoția noastră, a lor, la această întâlnire, densitatea și importanța problemelor abordate, nevoia de a simți că cei de acasă îi susțin …

Fiecare român de pe Planetă contează și ar trebui să ne rugăm mai întâi pentru ei și abia apoi pentru noi. “Ruga pentru Român”, pentru a-l parafraza pe Poet, e “ ruga pentru Țară”. Abia când ea va fi pe buzele fiecăruia dintre noi vom putea spune că nu i-am uitat nici pe frații noștri din Basarabia și Nordul Bucovinei.

Credeți că noul partid aflat în curs de apariție are vreo șansă să fie un partid de masă?

Orice formațiune politică aflată la început de drum pornește, în opinia mea, cu șanse mari dacă ea se situează clar și transparent pe o doctrină politică recunoscută și dacă are oameni de calitate. Cred în puterea oamenilor de calitate în toate domeniile vieții, cu atât mai mult cred că e nevoie de oameni de calitate în partide care reprezintă grupuri sociale, mai mici sau mai mari. A fi “om de partid” este una dintre calitățile sine qua non. A fi onest, a avea principii ferme, a ști să negociezi cu partenerul, a stăpâni arta compromisului sunt calități de care avem nevoie în politica românească. Dacă mâ gândesc la “noul partid”, cum îl denumiți Dumneavoastră, știu că acesta are potențialul pe care i-l dau oamenii de calitate. Cu cât mai mulți, cu atâta șansele vor fi mai mari. Dau șansă oricărei tinere formațiuni politice cu această condiție minimală dar, vai!, atât de greu de îndeplinit.

 

– interviu realizat de Mihai Sultana Vicol –