Archive for Decembrie 2011

Sărbători fericite!

Decembrie 21, 2011

Anunțuri

Serbarea Școlii Creștine Filadelfia

Decembrie 20, 2011

Ascultă aici intervenția din cadrul Serbării Școlii Creștine Filadelfia care a avut loc luni, 19 decembrie:

http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2011/12/19/oficialitati-la-serbarea-scolii-filadelfia-19-decembrie2011/

Această prezentare necesită JavaScript.

Echipa lui Moș Crăciun la Suceava

Decembrie 20, 2011

Această prezentare necesită JavaScript.

Luni, 19 decembrie, am poposit alături de Moș Crăciun, împreună cu  primarul Ion Lungu, cu viceprimarii Viorel Seredenciuc și Lucian Harșovschi, cu consilieri locali, cu Nelu Todirean de la Fundația Ana, la Școala cu clasele I-VIII nr. 9 Ion Creangă din cartierul Obcini. Pe fundalul muzical asigurat de un grup de elevi ai școlii-gazdă care ne-a oferit un recital de colinzi, înconjurați de sute de copii am petrecut  momente frumoase, bucurându-i cu dulciuri, fructe și jucării.

Astăzi, îi așteptăm pe copiii din Ițcani în Parcul Central unde echipa lui Moș Crăciun va împărți din nou daruri … contra colinde și poezii.

Vezi și:

http://www.obiectivdesuceava.ro/v2/local/aproape-o-mie-de-cadouri-au-fost-mpartite-ieri-copiilor-n-obcine/

http://www.monitorulsv.ro/Local/2011-12-20/Peste-o-mie-de-copii-au-primit-cadouri-de-Mos-Craciun-de-la-Primaria-Suceava

http://www.newsbucovina.ro/actualitate/41139/in-jur-de-200-de-copii-din-cartierul-obcini-au-primit-daruri-de-mos-craciun-din-partea-primariei-suceava

Declaraţie politică – De la Micul Dejun cu Rugăciune la lecţia de religie în şcoală – 20.12.2011

Decembrie 19, 2011

 

Parlamentul României
Camera Deputaţilor

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal

 

Declaraţie politică

20.12.2011

De la Micul Dejun cu Rugăciune la lecţia de religie în şcoală

 

Am participat, în decursul ultimelor săptămâni, atât la Micul Dejun European cu Rugăciune de la Bruxelles cât şi la ediţia 2011 a Micului Dejun cu Rugăciune de la Bucureşti. Sunt evenimente internaţionale de mare calitate şi substanţă, în cadrul cărora vocile creştinismului ecumenic lansează mesaje puternice de reîntoarcere la valorile creştine şi de păstrare a reperelor identitare – limbă, tradiţie, cultură, de luptă prin credinţă, împotriva tuturor pericolelor epocii actuale în măsură să producă răul cel mai mare: măcinarea conştiinţei tinerelor generaţii.

Comunismul a încercat să cultive ideea că religia ar fi fost o piedică în calea cunoaşterii şi a învăţământului, în general. Şi poate că mulţi dintre cei care au îmbrăţişat ideologia atee despre lume şi viaţă aşa mai cred şi astăzi. Lucrurile au stat însă invers. Încă din perioada Sfinţilor Trei Ierarhi, Biserica a îmbrăţişat atât limbajul filosofiei, cât şi cunoştinţele ştiinţifice ale vremii pentru a le da un conţinut mult mai bogat în lumina credinţei. Marile tratate ale Sfinţilor Părinţi sunt primele cărţi de antropologie. Medicina se dezvolta în interiorul mânăstirilor. Preocuparea Bisericii, a monahismului în special, pentru educaţie şi învăţământ este o realitate incontestabilă. Până aproape de anul 1400, în Europa, majoritatea şcolilor şi universităţilor se dezvoltau numai în acest context. De pildă, prima universitate din Apus a fost cea din Salerno, întemeiată de către călugării benedictini în secolele VIII‑IX. Acesteia i‑a urmat universitatea dela Sorbona, după numele întemeietorului ei, călugărul Sorbon, vestită pentru dezvoltarea studiilor din domeniul filosofic şi teologic.

Astăzi şcolile nu se mai dezvoltă în contextul religios de acum câteva secole, însă asta nu înseamnă că statele lumii, cel puţin cele din Europa şi America, nu recunosc rolul esenţial pe care-l are ora de religie în şcoală. Spre exemplu, pe plan european, România, cu o oră de religie pe săptămână, se află sub numărul de ore acordat educaţiei religioase de multe alte ţări. În Luxemburg, una dintre cele mai mici, dar şi mai echilibrate ţări europene din punct de vedere social-politic şi economic, religia se studiază pe parcursul a trei ore săptămânal. În ţări precum Austria, Belgia, Irlanda, Malta se acordă religiei două ore săptămânal, iar în altele, în medie, cel puţin o oră jumătate pe săptămână.

În art. 18 din Legea educaţiei naţionale (Legea nr. 1/2011) s-a reglementat statutul orei de religie, pentru toate ciclurile de învăţământ preuniversitar, ca fiind parte a trunchiului comun. Consultările şi dezbaterile uneori aprinse, premergătoare promulgării, au condus în cele din urmă la o formulă echilibrată.

Când vorbim de ora de religie, inevitabil ne gândim la misiunea profesorului de religie. Cred că trebuie intensificată colaborarea profesorului de religie cu Biserica, cu mânăstirile şi cu parohiile, precum şi cu asociaţiile care promovează credinţa şi, în genere, care luptă pentru promovarea valorilor morale şi ale familiei. De asemenea, cred că trebuie să sporească rolul profesorului de religie sau a unor instanţe din cele enumerate anterior în şedinţele şi lectoratele cu părinţii. Adică, în contextul profesiunii de credinţă pe care şi-a asumat-o, îl văd pe profesorul de religie ca pe un fel de mediator între copii şi forţele morale ale societăţii. Desigur că la acest proces trebuie să contribuie toţi profesorii, căci educaţia morală, repet, mai ales în zilele noastre, trebuie să constituie armătura dezvoltării personalităţii copilului şi a tânărului, a educaţiei sale şcolare şi profesionale.

Vă mărturisesc că propun aceste soluţii gândindu-mă la perioada grea pe care o traversăm şi care ar face foarte dificilă suplimentarea orei de religie pentru a ajunge la media europeană, dar şi în contextul în care oricum problemele morale şi sociale pe care le întâmpină tânărul astăzi nu pot fi rezolvate de o singură persoană, ci de întreaga comunitate de profesori, părinţi, Biserică etc. care îl înconjoară. În încheiere, propun ca iniţiativele educaţionale care se vor adopta de acum înainte să aibă în vedere o asumare mai largă şi mai responsabilă a copiilor şi a tinerilor, a problemelor cu care aceştia se confruntă. Desigur că însuşi climatul mediatic şi cel social ar trebui să fie mult îmbunătăţit, dar aceasta este o altă problemă. Întrebarea la care trebuie noi să răspundem astăzi aici este: ce putem face, ca for legislativ, ca şcoală, ca educatori şi ca părinţi pentru a ne face datoria în faţa societăţii şi, mai ales, în faţa lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu