Archive for Aprilie 2011

Paște Fericit!

Aprilie 20, 2011

Lumina și căldura Paștelui să vă încălzească sufletele, să vă deschidă inimile spre iubire, credință și iertare.

Hristos a Înviat!

Anunțuri

Simpozion la Universitate

Aprilie 18, 2011

Am participat vineri, 15 aprilie, la o manifestare științifică interesantă și totodată binevenită: simpozionul organizat de DPPD din cadrul USV intitulat Învățământul românesc. Realizări și perspective. Moderatorul și sufletul acțiunii a fost doamna lector univ. drd. Carmen Agoutin, iar intenția, salutată de altfel de toți participanții, de a dezbate situația carierei didactice în contextul schimbărilor de pe piața muncii și a noii legi a învățământului precum și educația pentru formarea continuă s-a materializat într-un dialog polemic și foarte consistent.

După două ore de dezbatere, am rămas cu una dintre concluziile desprinse, și anume: nici o reformă în educație nu se va putea face fără participarea directă a fiecărui profesor, fără implicare și forța credinței în mai bine. Am desprins 4 termeni cheie pentru această manifestare științifică: ideal, model, demnitate, prestigiu.

Intervențiile celor doi elevi de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, participanți la acțiune, mi-au întărit convingerea că avem pentru cine ridica ștacheta formării profesionale și educării tinerei generații. Inedită a fost prezența, alături de oamenii școlii, a unor reprezentanți de ONG-uri care colaborează cu școala și universitatea.

Obiceiuri de Paști în Bucovina

Aprilie 14, 2011

– intervenție în cadrul Grupului Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României din 12 aprilie 2011 care a avut ca temă Tradiții Pascale

 

Parcurgem din punct de vedere spiritual o perioadă specială a anului, când întreaga creștinătate se pregătește pentru a întâmpina cea mai mare sărbătoare, Învierea Domnului.

Îngăduiți-mi să vă împărtășesc câteva gânduri despre frumoasele tradiții și obiceiuri de Paști în Bucovina.

“Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spațiu atât de mic, atâta bogăție de spiritualitate românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului noatru. Bucovina este țara clasică a trecutului românesc propriu-zis”, remarca istoricul Dimitrie Onciul, în care s-au păstrat, în ciuda vicisitudinilor istoriei, cele mai frumoase și mai autentice tradiții și obiceiuri legate de marile sărbători ale creștinătății. La loc de cinste se află sărbătoarea Paștelui.

“Paștele este cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă și mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusa românilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogat și până la bordeiul celui mai de pe urmă sărman se cunoaște apropierea acestei mari sărbători, căci în ajunul ei sunt toate acuma curățite și îndreptate, toate sunt unse și văruite, hainele zvântate și curate, bărbații bărbieriți și spălați, iar femeile lăute și chitite”, consemna preotul acad. Simeon Florea Marian.

Numele de paști vine de la cuvântul ebraic Pesah, care în traducere românească înseamnă trecere și care desemna la evrei Sărbătoarea eliberării poporului din robia Egiptului. Paștele creștin celebrează Învierea Domnului, minune pe care Mântuitorul  Hristos o săvârșește asupra propriei Sale persoane, dovedind incontestabil Dumnezeirea Sa. Totodată, prin Învierea Sa ne dă posibilitatea tuturor celor care vom crede în  El să ne eliberăm din robia păcatului și a morții. Pregătirea petru această sărbătoare a sărbătorilor începe din ultimele zile ala Săptămânii Patimilor, când se fac pasca, mielul din pâine sau unt, ouăle roșii precum și alte preparate pentru masa pascală, intr-o realizare care prilejuiește anumite tradiții populare, în care arta se îmbină cu datina, pe fondul unor profunde semnificații religioase legate de cultul Învierii.

Un element specific sărbătorii este pasca. Numele vine de la termenul grecesc Pasha (Paștele, masa de Paști), care derivă de la verbul Pasho = a suferi. Pasca reprezintă astfel un simbol al suferinței, deci al patimilor Mântuitorului Hristos, Cel ce suferă pentru noi. Ea se face în popor din pâine dospită, uneori ca un colac rotund pe o foaie de aluat, pe care se pune în mijloc o cruce împletită, iar în Bucovina printre brațele crucii se umple cu branză de vaci îndulcită. Pasca reprezintă lucrul central al pregătirilor pascale și ea se duce în noaptea de Paști la sfințit, împreună cu ouăle roșii, mielul simbolic și alte bucate, puse într-un coș cu mâner.

Un alt obiect specific zonei Bucovinei, legat de sărbătoarea Sf. Paști, este mielul pascal, aici întâlnindu-se două aspecte distincte: mielul simbolic, care are un înțeles creștin și care se face din aluat sau unt și mielul jertfă, care se prepară și se consumă. Mielul simbolic nu se consumă, ci se păstrează după binecuvântare până la Înălțarea Domnului, când se dă ca hrană animalelor curate (la vite), cum este tradiția în această zonă.

De o semnificație pascală deosebită este tradiția folosirii ouălor vopsite și încondeiate, acestea din urmă numite în Bucovina închistrite sau muncite și care în unele zone se fac într-o formă artistică de înaltă măiestrie. Un obicei legat de folosirea ouălor roșii este acela menționat de Simeon Fl. Marian, că se ciocnesc de Paști în trei poziții: în prima zi, numai cu vârful, în a doua zi, vârful cu partea opusă, iar în a treia zi, părțile laterale. Faptul corespunde ideii întreirii din cântarea “Hristos a înviat din morți/Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Ouăle roșii și cele încondeiate se folosesc după sfințire la o serie de datini pascale, cum ar fi: spălatul cu oul roșu , când se întorc în dimineața Învierii de la biserică, pentru ca să  fie sănătoși și prosperi tot anul; spargerea rituală ciocnirea ouălor, care simbolizează deschiderea mormântului Domnului prin Înviere; schimbarea celor mai frumoase ouă încondeiate între tineri, în semn de prețuire și afecțiune; oferirea în dar copiilor care merg pe la case cu „Hristos a înviat!”.

În Bucovina, unele tradiții pascale sunt destinate cinstirii moșilor. Pe alocuri se țin Moșii de Paști, ca de exemplu în Milisăuți, unde credincioșii merg la cimitir și ciocnesc ouă, altele le dau ofrandă de sufletele morților. În alte părți, pun doar ouă sfințite pe morminte, chiar lumânarea de la înviere, cum ar fi Bilca și Vatra Moldoviței, cu credința că astfel vestesc morților Învierea. Există de asemenea credința că cine moare în noaptea de Paști sau în Săptămâna Luminată este fericit, pentru că merge direct în Rai.

În tradiția noastră, ouăle vopsite sau încondeiate reprezintă simbolul Învierii lui Hristos și în acelasi timp credința în învierea noastră. Referitor la originea lor creștină, folcloristul bucovinean Simeon Fl. Marian notează mai multe povestiri legendare. În satul  Pârteștii de Sus și în alte sate din Bucovina, se spune și astăzi că ouăle roșii sunt “picurușirile de sânge” care au curs din rănile Mântuitorului pe când se afla pe cruce. Alte versiuni povestesc că Maica Domnului, vrând să-i înduplece pe chinuitorii Mântuitorului, a venit la ei cu un coș cu ouă și, punându-le sub cruce, acestea s-au înroșit cu sângele care a curs pe ele. De asemenea, se spune că după Înviere, cea dintâi care a făcut ouă roșii a fost Maica Domnului, care, pe când mergea spre mormânt, le împărțea celor pe care-i întâlnea în cale, adresându-le “Hristos a Înviat!”, iar aceștia răspundeau „Adevărat a Înviat!”.

Practica încondeierii ouălor este prezentă și în alte zone ale țării, dar nicăieri nu a ajuns la nivel artistic atât de impresionant, cum se întâmplă în Bucovina, unde măiestria decorației se îmbină armonios cu desenul cromatic, în zeci de motive de inspirație creștină și populară.

Inscripționarea unui astfel de ou este un lucru foarte migălos, care cere multă rabdare, pricepere și un deosebit simț estetic. Tehnica folosită este veche și pentru realizarea ei sunt necesare ceara de albine și foarte multe culori vii, care în final vor alcătui o cromatică aparte.

Ca instrument de lucru este utilizat un băț de dimensiunile unui creion, la capătul căruia este fixat cu ață un fir de păr din coada de cal care va sluji drept peniță. Cu ajutorul acestuia, motivele geometrice sau florale sunt desenate în straturi succesive, în funcție de culori. Fiecare strat va fi protejat cu ceara de albine pentru ca să nu se deterioreze.

Coborâte parcă din coloritul picăturilor exterioare ala mănastirilor noastre, ouăle încondeiate împodobesc sărbătoarea Paștilor și dau expresie credinței noastre în Înviere și în același timp reprezintă o mărturie de necontestat a geniului creator al neamului nostru românesc.

Cultul Învierii se prelungește în viața creștinilor cu unele practici de tradiție, care se întâlnesc chiar din noaptea de Paști, când se ia lumina, adică se aprinde lumânarea ce trebuie să ardă toată noaptea, în timpul slujbei, la biserică, iar dimineața se duce acasă, se afumă grinda sau tavanul casei în semnul crucii și apoi lumânarea se păstrează la icoană, pentru alungarea grindinei în timpul verii. În dimineața de Paști, când se intorc acasă, credincioșii din unele sate, atunci când trec pragul casei, se închină și fac semnul Sfintei Cruci. În alte locuri, se pune pe prag o glie de iarbă verde, ca să calce pe ea, pentru a fi sănătoși, voioși și frumoși în cursul anului. Coșul cu pască se închină mai întâi la icoane, apoi se gustă din el.

Fiind o sărbătoare a împăcării, Sfintele Paști prilejuiesc ocazia de a face daruri, îndeosebi copiilor și tinerilor, care primesc în special ouă roșii, tradiție ce își are originea în faptul că prin Înviere s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu. Ca urmare, oamenii sunt datori să se ierte și să-și facă un dar deosebit. Pentru această sărbătoare a luminii și bucuriei, tinerii și îndeosebi fetele își fac haine noi, în Bucovina costume naționale cu care se îmbracă pentru prima dată în prima zi de Paști la vecernie sau Învierea a doua, când merg toți din casă la miruit.

Deoarece noaptea Sfintelor Paști este o noapte de veghere, în așteptarea celei mai mari sărbători creștine – Învierea Domnului, în multe zone și în special în Bucovina, este obiceiul să nu se doarmă deloc toată noaptea, să nu se stingă lumina în case și creștinii să privegheze fie la slujba de la biserică, fie acasă. La multe biserici din Bucovina, toată lumea în ziua de Paști se străduiește să tragă clopotele și să bată personal toaca, în credința că prin aceasta transmite asemenea apostolilor, adevărul Învierii lumii întregi.

În concluzie, spațiul bucovinean este profund religios, iar tradițiile în general și in special cele de Paști, sunt încă vii. Sfintele mănăstiri și sfintele biserici pictate, aidoma unui ou încondeiat, adăpostesc comori, lacrimi și sfinți, vorbind celor ce trec pragul despre inima bucovineanului, mereu deschisă, curată, primitoare și bucuroasă de oaspeți.

Vă invităm în Bucovina! Poftiți să ciocnim un ou de Paști!

Materiale de promovare a programului Paște în Bucovina oferite colegilor deputați și membrilor Grupului Ecumenic de Rugăciune:

Lansare carte „Forța politică a femeilor”

Aprilie 13, 2011

Click pe imagine pentru mărire