Studiu de campanie IV: Presa despre… presă

–         analiza paratextualității unui dosar tematic –

 

prof.univ.dr. Sanda-Maria ARDELEANU

 

 Fundația FRANCOFONIA, cu sediul în București, editează o elegantă și profesionistă publicație periodică, revista Regard (tr.: Privire), aflată la numărul 42/15 octombrie – 15 decembrie 2009 asupra căruia ne-am propus și noi să aruncăm o altfel de privire, cea a lingvistului militant.

 Regard beneficiază de un comitet de redacție format în exclusivitate din jurnaliști și oameni de cultură francezi (Laurent Couderc, Patrick Gelin, Dedier Varlot), un secretar de redacție franco-român (Cătălina Singatin-Cindea-Spiridon) și o echipă de valoroși colaboratori, francezi și români, precum: Mircea Toma, Daniela Coman, Matei Martin, Nicolas Don, ș.a. Redactată în limba franceză, revista propune o privire, deloc superficială, bazată pe documente autentice de cea mai buna calitate, asupra realității românești ca parte integrantă și de forță a realitățiilor spațiului francofon. Fiecare număr al revistei deja prestigioasă supune dezbaterii un dosar tematic, cu un subiect tratat sub diverse unghiuri, din perspectiva valorilor promovate de mișcarea francofonă, cum ar fi: varietate și diversitate culturală, toleranță și valori comune.

 Dosarul tematic din ultimul număr al revistei Regard este dedicat realităților presei românești: „Les médias mis au jour”, sau, în traducere liberă, „cum se vede media românească dintr-o campanie prezidențială”.

 Studiul nostru focalizează interesul asupra unui aspect al textualității cunoscut sub denumirea de „paratextualitate” ca set de elemente specifice de însoțire și prezentare a textului propriu-zis: titluri, subtitluri, mărci de segmentare textuală, prefețe, coperți… Paratextualitatea numărului 42 al revistei Regard cuprinde și segmentarea conținutului în rubrici („Editorial”, „Întâlnire”, „Pe prima pagină”, sau dosar tematic, „Societate”, „Economie”, „Cultură”), investigația lingvistică pe care o realizăm oprindu-se doar la „à la une” sau dosarul tematic „Media la lumină”.

 Editorialul revistei, considerat de noi ca un element de introducere în textul dosarului tematic deci, un element de paratextualitate în raport cu celelalte texte, se intitulează „Pour une bonne presse” (tr.: Pentru o presă corectă) și este semnat de Laurent Couderc. Citez din acest text-manifest, direct în traducere: „Jurnaliștii români suferă. Ei sunt tratați ca superficiali, manipulatori, deseori chiar mincinoși. Sunt criticați din cauză că adesea, nu au altă opțiune decât cea de a fi «la cheremul intereselor „superioare”». Desigur, în această perioadă electorală, se produc abuzuri. Când un canal de televiziune își arogă dreptul de a fi purtătorul de cuvânt al societății civile, ne întrebăm unde au dispărut manualele de deontologie jurnalistică”. Fără a nega buna pregătire profesională a unor jurnaliști români, editorialistul francez reamintește o serie de principii ce ar trebui să ghideze pana jurnalistului: acesta nu trebuie „să scrie frumos” ci „să se informeze”, nu trebuie „să se recitească, satisfăcuți de el”, ci „să fie cât mai aproape de realitate”.

 Rubrica „Rencontre” (tr.: Întâlnire), cu interviul ce poartă titlul „La population n’a pas d’influence sur les élus” (tr.: Populația nu-și influențează aleșii) poate fi parcursă din semnificația unor citate având și rol de decupaj textual: tr.: „După mine, [Ioan Stanomir, fost șef al comisie prezidențiale de revizuire a Constituției] cea mai bună soluție pentru țară este un regim cu un executiv unitar de tip american”; „E greu de imaginat că un cetățean american sau francez ar accepta să voteze un anumit candidat în schimbul unui pui”; „Gigi Becali, deputat european, este un om din secolul XIX ajuns în mijlocul unui grup de persoane din secolul XXI”; „Nu cred că românii sunt mai pasivi, mai vegetativi decât alte popoare”. Această rubrică joacă același rol de paratextualitate în raport cu dosarul tematic al numărului, anticipând subiecte, genuri publicistice, actori creați de presă.

 În „à la une” – „Les médias mis au jour”, toate tipurile de presă sunt puse sub lupa jurnalistului: presa scrisă, radiofonică și televizuală. Titlurile, subtitlurile, chapeau-urile, citatele de autoritate, elementele semantice de decupaj textual ne conduc către o concluzie evidentă a investigației, formând o aură tematică „gris”: funcționarea presei românești, cu privire la perioada de campanie electorală, într-un context al (dez)informării manipulatoare, al corupției generatoare de false atitudini, al lipsei de libertate reală, al tinereții și fragilității democrației: (tr.:) „Presa serioasă a fost neglijată”, „Presa se neliniștește”, „Oligarhii din presa scrisă și audiovizuală – oameni ai puterii, ai banului care controlează principalii vectori de informație din România”, „Capitalul străin foarte prezent”, „Televiziunea română este ca o adolescentă”, „Media este peste tot dar, de fapt, ea nu există”, „Presa nu educă”, „Fracvențe joase”.

 Interesul analizei noastre se îndreaptă spre orientarea argumentativă și persuasivă a paratextualității acestui dosar tematic. Paratextul trădează o anumită intenție, o interpretare auctorială sau editorială a căror forță și valoare orientează lectura. Trebuie de menționat că paratextul îți construiește sensul doar în raport cu textul, el fiind, conform lui Gerard Genette, o formă de relații transtextuale caracterizate prin:

–         intertextualitatea sau prezența unui text în alt text (interviurile, citatele – „Televiziunea română este ca o adolescentă”,  „Părerea unui redactor șef”);

–         hipertextualitate sau relația dintre mai multe texte („Confesiunile unor jurnaliști”, „Publicul are cuvânt”);

–         arhitextualitate sau apartenența generică a unui text (textul – tip confesiune sau textul – tip cronică: „Cronica lui Mircea Toma”, „Cronica lui Nicolas Don”, „Confesiunile unor jurnaliști”);

–         metatextualitate sau comentariul unui text prin alt text (comentariile, explicații, critica textuală/discursivă – (tr.:) „Am pierdut simțul media, nu mai există reportaje, nu mai sunt analize, am trecut la o «youtubizare» a presei”; „Televiziunea vehiculează «noi valori» care participă la fenomenul de aculturalizare care are loc de la periferie către centru”; „Biserica și presa”; „Ziarele și televiziunile supraviețuiesc datorită patronilor lor, servindu-le interesele în detrimentul celor ale publicului”).

 Concluzia din „La Chronique de Nicolas Don” , „Journalistes en crise” este profund îngrijorătoare : (tr.) „La douăzeci de ani de la cucerirea libertății, grație căderii comunismului, jurnaliștii români sunt pe cale de a și-o pierde din nou. Atât din motive economice cât și politice !”