Dintr-un imaginar socio-politic

Tipologii politice

1. Diplomatul ratat dar ahtiat după putere
2. Profesorașul boem
3. Chirurgul expirat

 1.     Diplomatul ratat dar ahtiat după putere:

Fiu de colonel de securitate, ginere de nomenclaturiști, personaj mediocru, de aceea ”prostănac”, cu produși lingvistici lineari și emanați din statutul fostului inginer de șantier, cocoțat pe cai mari în diplomație apoi în politichie, un Dinu Păturică al zilelor noastre, avid de putere și de avere, surogat de președinte de țară, un Ilici puțin mai reformat, acum îndoctrinat ”din afară” în interesul tagmei partinice și al ocrotirii corupților. Exsanguinat, fără personalitate, dispus la toate compromisurile politicii murdare. Nu degajă încredere, nu emană forță. O marionetă de partid.

 2.     Profesorașul boem:

Profesorașul de țară, fostul rocker cu plete, susținut de ”junețea atractivă”, care vrea mai mult decât poate duce deoarece i s-a indus ideea că discursul bine ticluit, ceva mai bun decât cel al corifeilor limbajului de lemn, poate agonisi adeziune și simpatii. Veșnic absent de la ore, de aceea ”chiulangiu”, mizează pe trecerea pe care o au ”băieții buni, săraci și frumușei” dar și pe impactul discursurilor rotunde, netede, rostite într-o limbă română alertă, curată, care place auditoriului. Până la un punct. Tipul e doar ….VORBĂ. Adevărul rostirilor sale este în altă parte. O țară nu se conduce doar cu vorbe frumoase, țara se conduce cu FAPTE. Și faptele-i lipsesc. Atât!

 3.     Chirurgul expirat:

Un chirurg, eminent odinioară, dar care s-a ratat și a … expirat, fizic și sufletește. Fără curaj, anvergură sau dorință de a risca pentru cei pe care și i-a asumat și a jurat că-i va păstori bine. Cu o pălărie foarte mare care cade peste ochi…Personaj inedit pe scena politică, aduce nota ”de bulevard” din viața civilă, bizar, neseriozitatea chirurgului-golan cu mii de operații pe abdomen reușite. Limbajul maschează o grosolănie ordinară, contrastând cu bibliotecile care îi impiedică discursul public oficial, greoi și contradictoriu. Cocon de securist, produs al vechii fabrici de activiști, el ”vrea să fie președinte”, pentru că ”director am fost, primar general am fost”. Un ”pacient … prezidențiabil”, debusolat după părăsirea meseriei. Un pacient care ar trebui lecuit degrabă.