Ziua Limbii Române

Limba noastră

de Alexei Mateevici

 

Limba noastră-i o comoară

În adîncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

 

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

 

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

 

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mișcă vara;

In rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfințit-au țara.

 

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeșnici.

 

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;

Și citindu-le ‘nșirate, –

Te-nfiori adânc și tremuri.

 

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spuie-n hram și-acasă

Veșnicele adevăruri.

 

Limba noastra-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care o plâng și care o cântă

Pe la vatra lor țăranii.

 

Înviați-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Stergeți slinul, mucegaiul

Al uitării ‘n care geme.

 

Strângeți piatra lucitoare

Ce din soare se aprinde –

Și-ți avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

 

Nu veți plânge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Și-ți vedea, cât îi de darnic

Graiul țării noastre dragă.

 

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: