Punți peste spații și timp

Am participat cu emoție, astăzi, la întâlnirea organizată de Președintele Consiliului Județean, domnul Gheorghe Flutur, cu membri ai diasporei românești originari din Bucovina.

Am venit la acest eveniment din dorința sinceră de a prelua măcar o parte din problemele cu care se confruntă compatrioții noștri, atât în țara lor adoptivă cât și în patria-mamă, pentru a încerca să le rezolvăm împreună. Cunosc foarte bine realitățile românilor care au ales să trăiască în străinătate, din varii motive, și simt că e nevoie de un pas în față atât dinspre noi către ei cât și invers, de la dânșii către conaționalii lor care le reprezintă interesele, pentru reclădirea unei comunicări adevărate.

„Ochii care nu se văd se uită”, spune o zicală pe care o au, în diferite variante lingvistice, multe popoare.

De aceea, și simplul fapt de a ne fi întâlnit, de a ne fi privit în ochi, de a fi schimbat câteva cuvinte, poate chiar coordonatele de contact, cred că a reprezentat acel pas necesar, unii către alții.

E greu să (re)construiești încrederea, dar importantă e voința. Vorbim atât de mult, deseori în gol, despre solidaritate.

Cred că aceste întâlniri, în premieră absolută la Suceava, s-au transformat într-un autentic gest de solidaritate umană. Avem nevoie unii de alții, ne iubim și ne dorim să fim cât mai aproape, dar nu îndrăznim s-o spunem, nu avem cui și unde să o spunem, ilustrând, mai degrabă, absurdul din existența noastră.

Cu mult bun-simț, cu timiditate, aflați  într-o oarecare insecuritate socială, lingvistică, rudele noastre de departe, care muncesc pentru copii, părinți, frați și surori din țara din care au plecat, poate vremelnic, au apreciat invitația autorităților sucevene de a ne ( re)descoperi, de a se (re)descoperi. Avalanșa de probleme a fost reținută conștiincios, în carnețelele noastre.

Mi-a placut să aflu că deja dialogul cu universitatea suceveană a început și că se dorește dezvoltarea acestuia. Am fost bucuroasă să pot promova Atelierele micilor meșteșugari, acțiune a Muzeului Satului Bucovinean, în cadrul căreia, cred, copiii din diaspora sunt bineveniți. M-am întristat, însă, de mult mai multe ori…

Urmează să continuăm dialogul, să ținem aproape, aproape, să vrem să ne mai întâlnim și să credem că astăzi nu a fost doar un vis frumos…

Așa să ne ajute Dumnezeu!

IMG_0588 IMG_0592 IMG_0593

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: