„România educată”, la început de dezbatere națională

Motto: „Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, ne ajută să ne coordonăm privirea cu mișcarea degetelor. Scrisul de mână exprimă sufletul nostru, stilul sau personalitatea. Neîndoielnic, copiii din ziua de azi nu vor renunța la noile descoperiri tehnologice. Dar, trebuie să ținem cont că întotdeauna umanitatea a știut să își redescopere adevăratele plăceri estetice sau sportive pe care civilizația le-a eliminat ca fiind nenecesare. Daca nu ar exista, școlile de caligrafie ar trebui inventate …” (Umberto ECO)

Este evident: Legea Educației Naționale nr.1/2011 a fost boicotată sistematic, multe dintre prevederile ei fiind neaplicate, ignorate și/sau distruse, majoritatea metodologiilor necesare, aproape niciodată elaborate, spiritul ei atacat și înfrânt, în cele din urmă, prin amendamente și ordonanțe de Guvern, unele „de urgență” doar din perspectiva intereselor obscure, într-o lipsă totală de transparență, pe principiul „ce să mai dezbatem, că și asa produce efecte”.

Am susținut mereu calea europeană a învățământului românesc, am aderat la cauza marilor reforme, am susținut, din interior, modernizarea școlii și a universității  în țara mea, apoi m-am implicat direct, ca legiuitor, în construirea unei legi, astăzi încă în vigoare cu doar jumătate din articolele sale inițiale.

Am opus rezistență schimbărilor legislative care mi se păreau neconforme, am militat pentru depolitizarea școlii, pentru reducerea birocrației, pentru stabilitate, am crezut că o lege trebuie să reziste măcar 10 ani în condițiile unui sistem, ca cel de învățământ, într-o țară a cărei dinamică a schimbărilor  rămâne foarte ridicată după aderarea la UE.

Îmi dau seama, astăzi mai bine ca altădată, că învățământul și educația ca sistem au eșuat în România, iar „rezultatele” acestui eșec se văd la nivelul evaluărilor pe toate palierele sociale.

Sunt conștientă, ca educator și legiuitor, că ne aflăm la un nou T0 pe care nu îl mai putem rata. Soluția dezbaterii naționale pe tema educației mi se pare salvatoare!

Fiecare dintre actorii școlii românești, dar, mai ales, fiecare cetățean care se simte român trebuie să-și spună cuvântul, acum sau niciodată. Acest moment face diferența: șansa de a fi încurajați să ne manifestăm  pe o temă de care depinde viitorul națiunii, identitatea românească, pare unică.

Și, în opinia mea, noua reformă pentru o „Românie educată” trebuie să înceapă cu reintroducerea caligrafiei la școala primară.

 

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: