Din nou, politica românească și valorile noastre

Mi-am adus aminte astăzi de dimineață de o foarte interesantă discuție pe care am avut-o, cu câteva luni în urmă, în direct la un post de televiziune locală. Subiectul era: „Valorile în politică” sau cam așa ceva. Simțeam nevoia atunci, ca și acum, să revin la valorile eterne, pe care orice om ar trebui să le aibă măcar ca repere în viață, pentru a înțelege și a explica ce se întâmplă în politica românească, cum se reușește în acest domeniu de activitate (de altfel onorabilă și sine qua non pentru orice societate modernă), cum funcționează cuplurile logice „adevărul și minciuna”, „cinstea și ipocrizia”, „loialitatea și trădarea”, „cuvântul dat și păcăleala”, ș.a.m.d.

Dezbaterea de idei este un teren periculos pentru un politician de astăzi deoarece, am învățat repede, „niciodată să nu spui NU în politică”. Recunoașterea apartenenței la o ideologie devine neproductivă în condițiile fărămițării grupărilor politice care, chiar dacă au reprezentat repere ideologice acum vreo 20-25 de ani, acum se rușinează, se dezic, intră în ceață, vorba românului, sau rămân în coadă de pește … Și apoi, cine știe unde te poartă valul …

Astăzi, la Suceava, în orașul vieții mele, în care trăiesc și muncesc, împreună cu familia mea, unde mă simt bine, alături de cetățenii lui, pe care îi reprezint de câțiva ani și în Parlamentul României, am aflat că valorile în care am fost crescută nu au, de fapt, nicio „valoare” din perspectiva diriguitorilor treburilor urbanității. M-am convins că, pentru a fi ales la cârma urbei, trebuie să minți uitându-te în ochii cetățeanului, să lovești în stânga și în dreapta, până cad, rând pe rând, toți cei care trebuie să cadă,  să ai amnezie parțială sau, mai bine, totală, și apoi să dai lecții de virtute, de consecvență în gândire și atitudine, de bărbăție, să-ți fundamentezi interesele personale pe „rețele de simpatizanți”, care funcționează stil comando, și, desigur, să reușești, tu, pentru tine și pentru cei apropiați.

Astăzi, la Suceava, m-am convins că valorile noastre nu vor fi niciodată valorile unora dintre reprezentanții noștri, că „echipa” în politică e o poveste frumoasă, că poți manipula mult prea  ușor oamenii și că, indiferent de ceea ce ai făcut de fapt, calitatea de „ales la al treilea mandat” îți dă dreptul să te consideri Dumnezeu. Astăzi, cineva și-a bătut încă o dată joc de mine,  simplu cetățean, dar  și  politician angajat. Câtă naivitate să vorbim despre politică și valori!

Acum, pragmatic vorbind, soluția pe care o voi susține este: cel mult două mandate pentru orice ales cu votul cetățeanului.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: