Dicționar de analiză a discursului – o lucrare de referință în spațiul românesc

La distanță de treisprezece ani de la publicarea de către editura Seuil a faimosului Dictionnaire d’Analyse du Discours al lui Patrick Charaudeau și Dominique Maingueneau, avându-i printre colaboratori pe Jean-Michel Adam, Catherine Kerbrat-Orecchioni, Sophie Moirand, Philippe Lane, Maurice Tournier, Ruth Amossy și alte „nume grele” în domeniul Analizei discursului (în total 27 de colaborări), 2015 marchează un eveniment editorial excepțional, și anume apariția la Editura Institului European din Iași a unei „replici” românești: Dicționar de analiză a discursului, coordonat de Profesorul universitar, lingvist recunoscut, doamna Rodica Nagy.

Rod al unei munci în echipă de peste cinci ani, această lucrare ambițioasă reunește, într-o manieră generoasă și originală, perspective asupra metalimbajului domeniului Analizei discursului ce vin dinspre diferite direcții și școli, românești sau străine. Cei 20 de Colaboratori la volum, înscriși într-o listă de autori sunt, în majoritate, colegi – lingviști din cadrul Facultății de Litere și Științe ale Comunicării de la Universitatea suceveană. Numele a cinci doctoranzi la vremea începerii redactării prețiosului volum, astăzi doctori în Filologie, completează, prin deschiderea ei, impresionanta suită de contribuții.

Așa după cum se poate observa, numărul intrărilor din Dicționarul de analiză a discursului al doamnei Rodica Nagy îl depășește pe cel din dicționarul autorilor francezi, lista numelor de referință menționate incluzând 181 de personalități din toate marile școli ale științelor  limbajului (franceză, anglo-saxonă, americană, elvețiană, germană și austriacă, cehă, daneză sau irlandeză), fără a ignora Școala românească de lingvistică. O bibliografie actualizată completează referințele științifice care fundamentează această importantă lucrare.

Voi încerca să prezint complexitatea volumului de 452 de pagini, organizându-mi opiniile pe trei axe: axa utilității, axa scientificității și cea a gratitudinii.

De obicei, se vorbește despre utilitatea unei lucrări la sfârșit, într-o frază-șablon, stereotipizată. Nevoia cititorului și a cercetătorului român de dicționare care să stabilească forme și sensuri pentru terminologia unor discipline ce se dezvoltă rapid, așa cum este cazul științelor limbajului, este enormă. Din practica îndrumării tezelor de doctorat, a lucrărilor de licență și disertație, știu că tinerii studenți români se confruntă cu o insecuritate lingvistică în interiorul metalimbajului disciplinei. Un dicționar, asemenea acestuia, pune lucrurile la punct, stabilizează fluctuațiile terminologice, impunând corectitudinea normativă și omogenizând variațiile, diferențiind termeni și dezambiguizând și nuanțând semnificații (ex: gestică/gestualitate, neologie/neologizare, taxinomie/taxonomie …).

Ordinea alfabetică neîntreruptă de alte criterii de fragmentare a informației permite ca lucrarea să poată fi utilizată atât ca dicționar cât și ca manual, ghid de introspecție a domeniului, trimiterile de la un articol la altul facilitând o lectură fără întrerupere. Mă bucur de bucuria studenților mei la apariția acestei lucrări pe care spațiul românesc o merită și o va prețui ca pe o carte necesară. Pragmatismul cititorului contemporan va îndruma un mare număr de cititori către acest dicționar de referință, prea mult așteptat.

Pe axa scientificității, as dori să remarc de la început modul „natural”, uzual al alegerii termenilor explicați în noul Dicționar de analiză a discursului. Domeniul analizei discursului a apărut în interiorul științelor limbajului ca urmare a convergențelor unor mișcări prezumate ca foarte diferite în Europa și Statele Unite din anii 60. Numitorul comun îl constituiau producțiile transfrastice, orale sau scrise, a căror semnificație socială trebuia identificată. Anii 80 și 90 au definit “discursul” ca obiect al unui domeniu definit de Michel Foucault și Școala franceză.

Ultimele decenii au adus din nou foarte aproape teoriile textuale și cele discursive, generând adesea confuzii terminologice și metodologice.

Dicționarele au, printre altele, și menirea de a consacra aceste fenomene. Lucrarea noastră, în raport cu cele precedente, asigură o mai mare stabilitate formelor și sensurilor termenilor definiți, contribuind la consolidarea domeniului, neignorând totodată amplul fenomen de devenire a acestuia. Faptul că autorii au avut o libertate referențială absolută conferă Dicționarului de analiză a discursului (fără majuscule sau pluralul specificității, optându-se pentru singularul generic) o deschidere metologică remarcabilă și folositoare cercetătorului (ex.: metacomunicare/metadiscurs/metalimbaj/metalingviști).

Reieșită din practica de cercetare, înlănțuirea termenilor Dicționarului asigură criteriului recurenței o legitimitate  absolută. Mai mult, selecția operată de coordonatoarea volumului constituie și o mărturie a transformărilor profunde în relația dintre enunț și societate, o asemenea tentativă de organizare și ordonare a conceptelor, termenilor și cuvintelor devenind automat un schimb de enunțuri de la comunicarea curentă către cea instituțională și vice-versa (a se vedea: semnătură, stereotip, strategie, structură, subiect, suprafață discursivă …).

În fine, dar nu în cele din urmă, axa gratitudinii se impune, discret dar ferm, cititorului avizat. Dicționarul de analiză a discursului recuperează și (re)validează o parte consistentă din cercetarea științifică românească în domeniul științelor limbajului. Lingvistica românească trebuie să se impună și să fie recunoscută și atunci, sau, mai ales atunci când lucrările sunt redactate în limba română. Dicționarul coordonat de Profesorul Rodica Nagy demonstrează încă o dată că mentorul nu își  uită discipolii, că cercetătorul își asumă Școala pe care o servește. Înconjurată de colegii, cercetătorii și studenții săi, autoarea face cunoscută, și prin această lucrare de pionierat, Școala de lingvistică de la Suceava. Consider că rodul muncii în echipă și-a demonstrat încă o dată frumusețea. Dincolo de toate, Dicționarul de analiză a discursului e o carte frumoasă, cu alură europeană, pe care, și din rețiuni estetice, ar trebui să o avem în biblioteca de acasă. Îi mulțumesc doamnei Rodica Nagy pentru gândul cel bun și fapta pe măsură.

Prof. univ. DHC Sanda-Maria ARDELEANU

IMG_6192

IMG_6194

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: