Emoții la Târgul Internațional al Studentului din Casablanca

În perioada 23-26 aprilie 2015, la Casablanca, în același timp cu Colocviul Internațional pe problematica asigurării calității în învățământul superior, organizat de Universitatea Hassan II și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, se desfășura un eveniment despre care vorbeau toți locuitorii orașului: Târgul Internațional al Studentului, a 24-a ediție (!!!).

Aflat sub Înaltul patronaj al Majestății Sale Regele Mohammed VI, amplasat în imediata vecinătate a Moscheii Hassan II ( a treia din lume ca mărime și importanță, după Mecca și Medina), Târgul Studentului atrăgea ca un magnet elevi, studenți, părinți, vizitatori de toate vârstele și interesele, oameni obișnuiți, care veneau aici ca la bazar (termenul nu e deloc peiorativ, dimpotrivă, el simbolizează un loc de interes general, bine și atent organizat și gestionat, unde găsești lucruri de calitate, pentru fiecare, de la mic la mare, de la omul simplu la academician). Râuri, râuri de oameni intrau la Târgul studentului ca în Moschee. Toate elementele ce vizau strategia de organizare a acestui Târg educațional (personalizat încă din titulatura lui care include cuvântul „student”, deci beneficiarul direct, chemat să intre, să vadă, să constate și apoi, eventual, să aleagă) simbolizau, semnificau, cu alte cuvinte erau menite să comunice ceva cuiva undeva pentru ceva. Nimic la întâmplare, nimic neinteresant!

Îmi propusesem să ajung la Târg pentru a vedea dacă și cum este reprezentată România. Ajunsă acolo, am fost cuprinsă de un val de emoții văzând grandoarea organizării, multitudinea și seriozitatea ofertanților, frumusețea, interesul, curiozitatea celor care intrau în pavilioane.

Am început să iau notițe, erau specializări, profiluri de facultăți, denumiri de universități inedite pentru mine. Zeci de materiale, sute de informații îmi erau oferite în direct și nu puteam să nu mă opresc măcar un minut în fiecare pavilion pe lângă care treceam. Tinerii care prezentau erau îmbrăcați în “uniforma” specifică, în culorile instituției.

Catalogul general al Târgului mi-a permis să-i cunosc imediat pe Rege, pe Ministrul Educației Naționale și al Formării Profesionale, pe Ministrul Învățământului Superior și Cercetării, pe organizatorul Târgului. Așa cum am putut constata și la Colocviul nostru, una dintre cheile reușitei este munca în echipa lărgită: profesori – studenți – personal administrativ.

“Toți pentru unul și unul pentru toți” nu e lozincă, e  realitatea unei țări în care o universitate ( e drept, cea mai mare) are aproape 100.000 de studenți, în care toți sutdenții sunt bursieri ai statului, în care profesorul este plătit cam de trei ori mai mult decât la noi, în care perfecționarea reprezintă o obligație ( costul ei fiind suportat tot de stat!), în care s-a înțeles că educația este singura cale de dezvoltare și de aceea se investește pe măsura importanței domeniului.

Abia după vreo oră de vizită am zărit, la capătul sălii, pavilionul România – Tunisia. Mai întâi am văzut steagul României, am tresărit de emoție, apoi m-am grăbit să ajung la românii mei.

O mare de oameni erau la intrarea în micul, foarte micul nostru spațiu de expunere, împărțit frățește cu Tunisia. Iași, Timișoara, Cluj, București, Arad, Ploiești erau orașele cu universități românești. Gazdele? Doi domni din Tunisia, foști studenți ai universităților din România, făceau lobby, într-o frumoasă limbă franceză pentru școlile noastre de învățământ superior. Vorbeau și românește foarte bine! Nu s-au scuzat nici o clipă pentru româna lor, de excepție! Am făcut promovare în direct, împreună! Cu toții eram extrem de emoționați. Din nou. Ne mulțumeam reciproc și … numărul de persoane interesate creștea. Am spus: „Doamne ajută!” și m-am strecurat cu greu, la ieșire. Mi-am mai spus, bucuroasă: Diplomația academică, despre care am vorbit la Colocviu, reprezintă o vie realitate! Bravo Casablanca. Bravo Tunis! Dumnezeu să ne ajute … și pentru România!

DSC05145 DSC05148 DSC05154 DSC05167 DSC05170 DSC05172 DSC05177 DSC05178 DSC05183

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: