Corespondență de la Palatul Memorial „Al. I. Cuza”de la Ruginoasa

Astăzi, 28 ianuarie 2015, la 117 ani de la nașterea marelui istoric și patriot Gheorghe I. BRĂTIANU, mă aflu la Palatul Memorial „Al. I. Cuza”de la Ruginoasa, la Simpozionul de comemorare a savantului martir „care a trăit, a luptat și a pătimit pentru cauza națională românească”.

Din intervenția mea intitulată Actualitatea operei savantului-politician  Gheorghe I. BRĂTIANU (cu o privire specială asupra lucrărilor Marea Neagră și O enigmă și un miracol istoric: poporul român):

Fiecare dintre noi are astăzi motive temeinice să se afle aici. Dincolo de bucuria de a fi într-o companie ce-mi permite împărtășirea unor rafinamente spirituale cu totul speciale, pentru mine, trei sunt coordonatele sentimentale care m-au determinat să îndrăznesc a-mi expune gândurile la comemorarea lui Gheorghe I. BRĂTIANU: în primul rând, atmosfera magică a Palatului Memorial „Al. I. Cuza”de la Ruginoasa, legat de numele viitorului istoric cu o educație elevată, care avea să-l introducă foarte devreme, la numai 44 de ani, printre „nemuritorii” români de la Academie. Atmosfera istorică și culturală ce ne atrage astăzi, din nou, la Ruginoasa, ca într-un carusel bogat în informație, nu o vom uita prea curând. Apoi, faptul că amândoi am fost ieșeni prin adopție (Gheorghe I. BRĂTIANU venind de la Ruginoasa, eu de la Fălticeni) și doar vreo 60 de ani ne-au despărțit să nu fim colegi la Universitatea din Iași… În fine, dar nu în ultimul rând, faptul că, din iubire de neam, viitorul istoric a luptat, fiind încă minor, pentru întregirea țării, pe pământul Bucovinei, în 1917. A trecut și prin Suceava noastră, „această Suceavă unde”, așa cum spunea savantul-politician Gheorghe I. BRĂTIANU, „fiecare piatră ne pomenește de mărirea strămoșilor și de slava lor nepieritoare”. Se cuvenea, așadar, ca după aproape 100 de ani, să-i întorc vizita savantului liberal, într-un gest simbolic, dar cu convingerea că noi trebuie să ne amintim de Gheorghe I. BRĂTIANU, poate mai ales acum, în vremuri încercate.

Acestor argumente personale li se pot adăuga numeroase altele, general valabile pentru fiecare român, din oricare colț al țării, conștient că munca istoricului Gheorghe I. BRĂTIANU a lăsat o moștenire, pe cât de necesară nouă în momentul publicării ei, pe atât de puternic valorizată de trecerea anilor.

……………………………………………………………………………………………………………………..

Dincolo de adevărurile istorice susținute de savant, dincolo de sintezele sale unice, dincolo de școala istoriografică brătenistă ce se prezintă ca un model, în primul rând ca rigoare și metodă de cercetare, se poate spune că viața istoricului nu este încă suficient cunoscută ca și opera sa, care, neaflându-se la dispoziția cititorului, decât prin exemplare miraculos salvate de epurări, în marile biblioteci și puține reeditări, nu-și poate îndeplini menirea pentru care a fost creată: o contribuție reprezentativă la dezvoltarea culturii românilor.

După intrarea cărților sale din bibliotecile publice la „fondul secret”, opera a devenit inaccesibilă în țară, însă Emil TURDEANU publică în exil, în 1961, un articol în „Revue des études roumaines”, care deschide drumul revalorizării științifice a istoricului, la care se adaugă eforturile familiei de a republica în străinătate, în anii următori, volumele reprezentative și chiar o listă de lucrări. Despre cunoașterea vieții istoricului, a activității istoriografice, a marilor sinteze, au scris ieșenii Victor SPINEI în 1988 și 1999, Ion TODERAȘCU în 1995, 1996 și 1998, Nicolae URSULESCU în 1988, Al. ZUB, în 1998 ș.a., a scris transilvăneanul Pompiliu TEODOR (în 1993 și 1999),  au scris la București Valeriu RÂPEANU în 1980, 1981, Stelian BREZEANU în 1988, Șerban PAPACOSTEA în 1993, Aurel PENTELESCU, cărora li se apropie tânăra generație de istorici, din care se detașează Liviu ȚĂRANU și colegii săi.

Ca și Dv., sperăm totuși să vedem cât mai repede, dacă nu o ediție de opere complete, cel puțin titlurile reprezentative ale lui Gheorghe I. BRĂTIANU, în ediții accesibile publicului larg și nu mă îndoiesc nici o clipă că întrunirea noastră de astăzi va impulsiona procesul de reașezare a personalității istoricului și a operei sale la locul binemeritat, în Panteonul cunoașterii și culturii românești.

Rug2015_021 Rug2015_025 Rug2015_076

Rug2015_081

 

Rug2015_126

Rug2015_143 Rug2015_149 Rug2015_158

 

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: