Parlamentul României
Camera Deputaţilor
Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal
Declaraţie politică
20.12.2011
„Victimele violenţei în familie nu mai pot aştepta!”
Stimate Domnule Preşedinte,
Stimaţi Colegi,
În perioada 25.11.2011 – 09.12.2011, în judeţul Suceava, s-a desfăşurat Campania “16 Zile de Activism împotriva Violenţei şi Respectarea Demnităţii”, organizată de Insituţia Prefectului în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale-COJES, Asociaţia Regională de Educare a Adulţilor Suceava şi Asociaţia „Societatea Doamnelor Bucovinene”. M-am alăturat campaniei, conştientizând aspectele tulburătoare legate de acest fenomen complex care, spre dezamăgirea noastră, nu este încă sever reglementat.
Prezenţa în cadrul campaniei mi-a dat prilejul de a aduce în atenţia participanţilor demersuri iniţiate de forul legislativ pe această temă, şi anume: PL-x nr. 662/2010 – Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie la care sunt, alături de alţi colegi, co-iniţiator, şi PL-x nr. 845/2010-Proiect de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Mulţumesc colegilor din Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi şi din Comisia pentru sănătate şi familie dar şi altor colegi parlamentari, pentru dezbaterile care au avut loc atât în comisii cât şi în plenul Camerei Deputaţilor, şi fac apel către Dumneavoastră, Stimaţi Colegi Deputaţi, pentru urgentarea demersurilor de aprobare a unei legi de prevenire şi combatere a violenţei în familie.
Demersul nostru este cu atât mai urgent cu cât, în perioada 2004-2008, au fost înregistrate peste 47.000 de cazuri de violenţă în familie, dintre care 677 cazuri de decese raportate, în anul 2009 s-au înregistrat 12.000 cazuri de violenţă în familie, reprezentând o creştere cu 8,04% faţă de anul 2008 şi cu 41,81% faţă de anul 2007. Este imperios necesar să reglementăm legislativ combaterea acestui fenomen îngrijorător, Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie dovedindu-se ineficientă, chiar mai mult, apărătoare a agresorului. Citez din expunerea de motive a PL-x nr. 662/2010: „Pe foaia de hârtie, violenţa în familie, sub toate formele sale, este considerată o infracţiune. În realitate însă, este un (alt) mod de viaţă, tolerat de societate, perpetuat şi încurajat tocmai de lacunele legislative şi din lipsa de reacţie a autorităţilor”.
În cadrul dezbaterilor, mi s-a înaintat un memoriu-protest semnat de 30 de ONG-uri şi adresat liderilor grupurilor parlamentare din Parlamentul României, care conţine, printre altele:
– introducerea Ordinului de restricţie ca instrument juridic pentru protejarea victimei. Argumentul principal pentru instaurarea acestei măsuri este lipsa adăposturilor pentru sprijinirea victimelor. În majoritatea cazurilor, femeile rămân împreună cu agresorul lor deoarece nu au altă soluţie, aproape 60% din femeile agresate câştigând sub venitul mediu pe economie şi aproape în fiecare caz fiind mame cu copii în întreţinere;
– bugetarea adăposturilor pentru victime. Locurile din adăposturi acoperă doar 4,46% din necesarul pentru sprijinirea victimelor, în anul 2008, în 8 judeţe neexistând nici un centru pentru victimele violenţei în familie. “Împăcarea părţilor” care, conform legislaţiei actuale, „înlătură răspunderea penală” e doar un pas către următoarea agresiune şi către distrugerea unor vieţi, cei mai afectaţi, pe termen lung, fiind copiii, “martori” într-un proces care nu este al lor.
Stimaţi Colegi, concomitent cu măsurile deja enunţate, trebuie să avem în vedere şi formarea experţilor în domeniul protecţiei familiale care să fie puşi la dispoziţia autorităţilor locale.
Trebuie să finalizăm ceea ce am început în plan legislativ, să dovedim că suntem responsabili din punct de vedere politic şi că venim în sprijinul muncii ONG-urilor şi voluntarilor pe acest teren atât de sensibil. „Victimele violenţei domestice nu mai pot aştepta”, iar iniţiativele noastre legislative nu mai suportă amânare sau tergiversare.
Vă mulţumesc.
Prof. univ. dr. Sanda-Maria ARDELEANU