Îngrijorarea mea vine abia acum

Mă încearcă o mare îngrijorare astăzi, la doar câteva zile de la anunțarea oficială a unui prim rezultat în procesul clasificării universităților românești: ce se va întâmpla cu universitatea mea, a noastră, a sucevenilor și a românilor de acasă și de peste granițe, o universitate care contează deja și în plan internațional, Universitatea Marelui și Unicului Voievod și Sfânt, Ștefan cel Mare?

Am înțeles: pentru moment, aceasta este starea de fapt, de aceea misiunea ei, pe termen scurt, este centrată doar pe educație. Deși, realitatea pare a contrazice verdictul: avem, într-un număr consistent de domenii, masterate și doctorate, mai mult, beneficiem de o alocare generoasă de locuri bugetate pentru aceste două cicluri de învățământ, prin urmare, o recunoaștere a muncii de cercetare.

Îngrijorarea mea vine abia acum: au înțeles oare cei în drept să hotărască destinele acestei instituții onorabile că trebuie schimbat mult în substanța specializărilor și structurilor? S-a înțeles că acest duș rece înseamnă, de fapt, că e nevoie imperativ să ne întoarcem cu investițiiile către oameni, studenți și profesori deopotrivă, către toți cei competenți și care au demonstrat și interes și atașament față de această universitate ? De fapt, ei sunt cei mai mulți, în opinia mea. Trebuie ajutați să se afirme, să-și cultive și întărească potențialul.

Dar pentru aceasta, conducerea universității mele trebuie să iasă dintr-o opoziție absurdă, opoziția față de propriii studenți și profesori.