Sedinta Grupului Ecumenic de Rugaciune – 26 octombrie 2010

 

IOAN ALEXANDRU-MAI PRESUS DE MOARTE IN IUBIRE.IMN PE CRUCEA LUI ISUS.

Ioan Alexandru,poetul care a ars ca un urias vulcan in umbra unei cruci peste care si-a sanctificat sufletul sau de suferind si martir.Un laic ce si-a daltuit imnele in granitul unei tari ce si-a pierdut de mult identitatea,cu vocea chinuita a lui Dumnezeu.Un poet urias si un mare spirit ce cutremura si icoanele atunci cand vorbea in desertul lumii noastre grabite ce,din pacate,il uita cu inocenta.

 

A fost poetul creştin preocupat de aflarea leacului identităţii noastre cultural-spirituale, de elogierea spiritualităţii, statorniciei, durabilităţii şi civilizaţiei neamului românesc. A scris cu sufletul şi inima, cărţile sale fascinând cititorul prin extraordinara forţă spirituală, prin dragostea de ţară şi neam exprimată prin puterea cuvântului înzestrat. Nimeni şi nimic nu a atestat literar, artistic, filosofic şi spiritual, atât de copleşitor, ţinuturile patriei noastre unde logosul este de nelipsit,ca el.

 Afost un mare poet care îşi dedicase viaţa credinţei în Hristos. Dar nimeni n-a cuprins ca el, în cărţile sale de imne, întreaga Românie profundă. Un om al bucuriei, era si un om drept. Un harismatic si un credincios ce si-a împodobit viata cu bucurie si bunatate.

 

Poet roman de poezie religioasa de inspiratie crestina, Ioan Alexandru a fost de asemenea un om profund implicat in viata poporului roman, un luptator pentru recuperarea identitatii lui crestine, un om extrem de activ in spatiul civic,spatiu ce si-a cerut,in mod misterios,jertfa la conferinta unde se auzeau in sala doar ingerii nerabdatori.

 

În rânduiala spiritului, adicã a existentei de sus, rostul pâinii este sã se prefacã în om, iar rostul omului este sã se prefacã prin jertfã si înviere, trup si suflet, în duh. Existã un prototip al acestei prefaceri, un prototip ale acestei umanitãti ce se transfigureazã: mama, a cãrei esentã christicã Ioan Alexandru o discerne si pe care nu o mai regaseste,decat foarte rar,in sufletele studentilor sai.

 

Constient cã realitãtile tãrii se depãrteazã aproape inexorabil de spiritualitatea obârsiilor într-o prefacere împotriva legãmântului dumnezeiesc al vietii si transfigurãrii ei în duh se implica in politica alaturi de seniorul COPOSU convins ca democratia crestina poate fi o solutie de salvare a neamului.

 

“Casă nu-ţi poţi face fără patru pereţi. Iar aceşti patru pereţi sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel şi celelalte, care sunt ca un acoperiş de şindrilă, cum sunt peste biserica aceasta. O Europă care nu va fi creştină, va fi un nou Turn Babel; o nouă babilonie de criminali şi de oameni nefericiţi strânşi laolaltă”… spunea cu o tristete sfasaietoare marele poet crestin.

 

Dacã izbãvirea nu ne poate veni decât de la Mântuitorul Hristos, lucrarea eficientã a ei presupune o altã educatie, cu adevãrat crestinã. Omul este ceea ce este învãtând. Glasul sãu si al unor preoti striga în pustie, iar pustia aceasta nu era ascunsã dupã Cortina de Fier. El era constient si de dimensiunea planetarã a rãului.Dar sa stiti,pentru ca eu simt si cred,foarte putini dintre noi mai aud ecourile imnurilor sale sacre.

Ioan Manole

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: