Bugetul unei țări e o construcție impresionantă. Textul său propriu-zis este acompaniat de zeci de structuri paratextuale, anexe, tabele, grafice, titluri, subtitluri. Un volum imens de muncă și materie cenușie care produce interpretări multiple, conflictuale, adesea, izvorâte din interese care ar trebui să fie, totuși, convergente. Și, într-un final, chiar devin convergente, confirmând, verificând un alt postulat guénonian conform căruia ”veritabila unitate nu este uniformitatea unor ființe lipsite de orice calități proprii”.
Mai mult decât atât, textul unui buget național, chiar în condițiile în care el reflectă o anumită ideologie, ca punct de sprijin și element de unitate discursivă, demonstrează, pentru a câta oară, ”insuficiența mentalităților individuale lăsate în voia lor, chiar de ar aparține geniilor”. Operă colectivă, reflecție a unei gândiri profund altruiste, textul nostru de referință este, in același timp, o materia prima, în sensul de ”principiu pasiv al manifestării universale”, devenind, la fiecare accesare individuală, o substanță atunci când este pus în legătură cu forma și raportată la interesele particulare. ”Numerus stat ex parte materiae”, spune Sf. Toma d’Aquino, citat de René Guénon care își intitulează un capitol din Domnia cantității și semnele vremurilor, ”Materia signata quantitate”.
Textul bugetului național exprimă nevoi, mentalități, ideal, trecut, prezent și viitor, în egală măsură, optimism și raționalism, tradiție și modernitate, evidentiază ”caracterul sacru al activității omenești în totalitate”.
”In orice civilizație tradițională, orice activitate tradițională, orice activitate omenească era considerată ca derivând din principii”. Redactarea bugetului țării intră în categoria tradiției naționale (a se vedea referințele la acest text făcute de Mihai Eminescu), ”meseriile vechi și industria modernă” regăsindu-și locul la capitolul ÎNVĂțĂMÂNT prin prisma unei alte idei din sistemul filozofic inițiatic al lui Guénon: ”ceea ce trebuie este «trezirea» posibilităților latente pe care le are ființa în ea insăși”.
Textul Legii bugetului României îndeplinește și alte calități, ca de exemplu, ”unitate și simplitate” : ”Nevoia de simplificare, în ceea ce are ea ilegitim și abuziv, este o trăsătură a mentalității moderne”. O altă trăsătură ar fi transparența informației, ca ilustrare a ”mentalității moderne ce nu poate să sufere nici un secret”: ”neințelegerea dă naștere la ostilitate”, ”…vulgul încearcă întotdeauna o teamă instinctivă față de tot ceea ce nu înțelege”, ”…această oroare de mister [a lumii moderne] merge atât de departe, în toate domeniile, încât se întinde până și în ceea ce se numește ”viața obișnuită”. René Guénon ajunge până la a spune că ”o lume în care totul ar fi devenit public” ar avea un carater monstruos”.
Oricum, textul bugetului țării este un obiect public într-o lume în care e nevoie de repere naționale ”la vedere”, după cum e nevoie de prezervarea ”corolei de minuni” ce ne distinge ca oameni de alte ființe planetare sau universale.
Din perspectiva definiției raționalismului, principiile de construire a bugetului ne trimit spre ”credința în supremația rațiunii”, ”negarea a tot ceea ce este supraindividual”. Mai mult chiar, în spiritul raționalismului cartezian, conform căruia ”gândirea este bun simț” în sensul de ”lucrul cel mai bine împărțit din lume” (Descartes), bugetul țării devine ilustrarea strălucită a unor principii și concepte uitate sau necunoscute, dar folosite în virtutea tradiției culturale universale pe care o moștenim fără voia noastră.
Sanda-Maria ARDELEANU
Sanda - Maria Ardeleanu | Cuvântul... dinspre şi către mine 